Ursii polari nu ar trebui sa se lupte cu cei bruni!

In cazul unei lupte serioase, ursul polar porneste din start cu
dezavantajul unui craniu mai delicat si fragil, care nu poate
suporta socuri puternice si nici nu ofera forta muscaturii de care
beneficiaza ursul brun.

Pentru inceput, cercetatorii au simulat pe calculator craniile de
urs brun si urs polar, estimand si comparand grosimea si densitatea
oaselor, precum si forta muscatorii, alaturi de stresul suportat de
craniu in momentul unei muscaturi foarte puternice. Asa a reiesit
faptul ca ursul alb nu beneficiaza de o muscatura la fel de
puternica ca a rivalului sau de la latitudini mai sudice.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Surpriza in randul lumii stiintifice a fost cu atat mai mare, cu
cat se stie ca ursul polar este singurul urs complet carnivor,
celebru pentru ferocitatea sa. Reversul medaliei se prezinta sub
forma dietei sale alcatuita exclusiv din carne moale si grasime de
foca si morsa. Acest tip de dieta a dus, in timp, la formarea unei
muscaturi relativ slabe comparativ cu talia colosala a ursului
polar.

Uriasii albi s-au pierdut, intre timp, si molarii macinatori,
prezenti la ursii bruni, care mesteca radacini si rod oase cu
ajutorul lor. Aceste trasaturi adaptive milenare nu-i pot ajuta pe
ursii polari, fortati sa supravietuiasca intr-un mediu arctic care
se incalzeste rapid, datorita efectului de sera.

Pe de alta parte, ursii bruni mananca orice, de la reni si bizoni,
pana la pesti, iarba, ciuperci si fructe de padure. Ca o culme a
ironiei, ursii polari au evoluat rapid din ursii bruni in
intervalul ultimului milion de ani, si sunt fortati sa dispara
inaintea rudelor lor cu blana bruna.

Sursa: DiscoveryNews